Let the music play-

Privi două secunde bune uşa , privind şi numărul ei , să fie sigură că nu greşise uşa , băgă cheia în broască şi o răsuci , apăsând pe clanţă deschizând-o uşor , fără să provoace vreun zgomot , dar când lăsă jos bagajul , din cauza curentului uşa se trânti.
-Yeh , firar. murmură uşor privind camera sa.
-Nu'i rău , zău aşa. privi mai atentă totul aşezându-se apoi pe un scaun să se odihnească.

Muzica ascultata doar intr-o casca de Andy a fost usor intrerupta de zgomotul puternic al trantitului de usa din camera fetelor. Cum o usa nu se tranteste singura, Andy fericit sa dus sa intampine pe fata nou venita, se apropie de usa se uita bine la ea si bate incet de 2 ori.

Auzi bătăile în uşă provocate de băiat.
-Eh a fost bine cât a durat. spuse cu referire la odihnă , ridicându-se în picioare , aşezându-şi puţin părul îndreptându-se spre uşă , în cele din urmă apăsând pe clanţă deschizând-o.
-Da? întrebă privindu-l pe băiatul din faţa ei.

Vazand pe fata nou venita Andy zambind spune:
-Buna, am auzit usa si mam gandit ca nu ar fi rau sa iti zic un "Bun venit !", te deranjez ? Spuse baiatul confuz.

Zâmbi cald auzind 'bun venitul'.
-Mulţumesc! spuse privindu-l.
-Nu , nu mă deranjezi , intră! spuse ea făcându-i loc să intre.

Zambind Andy intra in camera fetei, el spune:
-Frumoasa camera, spuse impresionat.
-Si, cum ti se pare locul ? spuse curios, dorind sa alfe mai multe despre fata..

-Mulţumesc. spuse ea închizând uşa în urma acestuia , arăta bine tipul ce puteai spune?
-Păi mi' se pare drăguţ deşi nu prea am cunoscut pe nimeni pe aici. Şi eu sunt Blair. se prezentă întinzând o mână spre acesta.

Fericit de noua lui prietena, Andy stranse de mana in semn de apreciere:
- Eu sunt Andy, incantat !
- O sai cunosti pe toti, sunt foarte de treaba, spuse el zambind
- Si spunemi despre tine, ce te aduce pe aici ? curiosul Andy intreba.

-Încântată de asemenea Andy spuse zâmbind dându-i drumul la mână făcându-i semn să ia un loc.
-Păi nu am ce să spun despre mine , adică am şaptişpe ani jumate' , am fugit de acasă acum aproape doi ani din cauza părinţilor dastea.
-Spune tu.

- Multumesc, spune el asezanduse
- Multi inainte, eu am 20, si am venit aici pentru a scapa de stresul de acasa ai mei nu sunt foarte intelegatorii si putin le pasa de mine, nici nu cred ca au observat ca nu mai sunt. Spuse baiatul oarecum cu o ezitare.

-Merci. Cu ce te servesc Andy? întrebă observând că ezita să vorbească despre el şi nu avea rost să o lungească.